De obicei evit lepșele, chestionarele și tot ce presupune darea de informații care mi se pare că nu ajută la nimic, dar întrebărilor de mai jos le voi da un răspuns pentru că sunt legate de un subiect care îmi e foarte drag, basmele și poveștile pentru copii. Totul a pornit de pe site-ul
Madalinei Andronic, care realizează ilustrații de carte și are nevoie de un mic ajutor.
1.Ați citit/vi s-au citit povești sau basme în copilărie? Poate chiar ceva românesc? Ce titluri vă amintiți sau v-au rămas dragi?
Mai mult am citit, nu îmi aduc aminte de mama sau de tata citindu-mi seara la culcare.Din cele românești mi-a plăcut mult Limir Împărat de Slavici, o tot reciteam.Colecția Poveștilor nemuritoare e o serie de care îmi aduc aminte cu mult drag și am rămas marcată de O mie si una de nopti, un exemplar foarte gros, pe care l-am citit parțial din bunăvoința unei vecine.
2. Credeți că au avut vreun rol în dezvoltarea voastră, încă din copilărie, ca viitor adult?
Da, foarte mult. Îmi plac și acum poveștile cu zâne, elfi, creaturi ciudate, îmi place să visez cu ochii deschiși și să îmi imaginez diverse scenarii, ce s-ar putea întâmpla dacă, să despic firul în patru, eu cred că de la basme mi se trage
3. Sunteți de părere că fenomenul povestitului, mai ales în mediul familial, are o funcție importantă în educarea copilului încă de la vârste fragede? (Mai) dezvoltă acesta anumite legături între membri și transmite valori morale elementare pentru educarea unui copil?
Cu siguranță da, poți explica unele norme sociale mult mai ușor printr-o poveste, dar multe din cărțile de povești din ziua de azi sunt atât de ciuntite în încercarea de a le face abordabile încât morala e total schimbată sau pierdută. Am un exemplar din Motanul Încălțat care face din căpcăun un pesonaj simpatic cu mulți prieteni, amabil cu motanul, care îl înșelă și îl hăpăie cam degeaba. Eu știam povestea un pic altfel, căpcăunul ăsta chinuia tot ținutul și cu siguranță nu avea prieteni. Dar poate nu mai știu eu povestea
4. Citiți/ați citi povești copiilor dumneavoastră?Ați alege povești românești, basme din repertoriul internațional sau cele mai noi cărți pentru copii de pe piață?
Da, ăsta e ritualul de seară, o poveste înainte de culcare. În general povești clasice, mult timp preferată a fost Punguta cu doi bani, apoi a urmat Frumoasa Adormită și Pinocchio. Nu urmărim ultimile apariții editoriale, baza cred că vor fi tot basmele clasice.
5. O carte inainte de culcare sau un desen animat?
Sigur o carte.
6. Credeți că o poveste “din carte” stimulează mai mult imaginația unui copil și simțul său etic elementar decât alte metode care implică povești?
Imaginația este mult mai stimulată prin lectură decât prin imagine, cartea îl implică mai mult decât desenele unde doar recepționează vizual o poveste așa cum a fost văzută de alții.
*În ce măsură vi se par nepotrivite sau marcante pentru un copil scenele de violență din basme (fie ele românești sau nu)? Ar trebui ele “îndulcite” sau păstrate așa cum au fost create inițial?
Cred că ține și de vârstă la care intră în contact cu ele, de poveste și de morala ei, dar sunt într-un fel necesare. Spre exemplu Capra cu trei iezi poate fi încadrată destul de ușor la povești horor, nu i-aș spune-o în forma originală la doi ani, cu siguranță nu i-aș arăta imaginile care la vârsta asta mi se pare că îl afectează mult mai mult decât cuvinetele, dar când va fi un pic mai mare cred că va înțelege basmul și morala lui fără să fie marcat de violența din ea.
. Este într-o etapă în care atunci când este frustat lovește).
